Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Când îmi îndrept puţin privirea

la tot ce am în jurul meu,

mă simt dator, cu mulţumirea

să mă întorc spre Dumnezeu.

Că tot ce-am întâlnit în cale

și tot ce încă întâlnesc

e opera iubirii Sale -

eu pentru asta-I mulţumesc!

Când văd un firişor de iarbă,

o floare simplă când privesc,

un crin din câmp în haină albă,

mă simt dator să-I mulţumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,

privind la mlădierea lor

văd pâinea zilelor de mâine -

să-I mulţumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare

văd bolta cerului senin,

cu candelabru-n tremurare -

eu vreau să-I mulţumesc deplin.

Şi pentru freamătul pădurii

și pentru murmur de izvor

și pentru tainele naturii

Îi mulţumesc! Îi sunt dator!

                    *

Sub semnul de recunoştinţă,

'nainte-Ţi, Doamne, mă închin;

eu vin din suflet cu credinţă

pios să-Ţi mulţumesc deplin!

O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă

când tainic zorii se ivesc,

de tot ce-am întâlnit în viaţă

și-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.

poezie de Emil Bulgăr