Natura amorțită s-a deșteptat
și face-nviorare neîncetat,
întinde din crenguțe și mugurași
și încet-încet ea învață primii pași.
La marginea pădurii sunt ghiocei
ce-și cântă bucuria din clopoței
și inimile noastre voioase-s iar,
cântă Domnului pentru-așa un timp de har.
Cu glas de păsărele și flori de măr
se face primăvară într-adevăr.
Un rând de viață nouă a răsărit,
Dumnezeu din cer fie veșnic preamărit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu