Când îmi îndrept puţin privirea
la tot ce am în jurul meu,
mă simt dator, cu mulţumirea
să mă întorc spre Dumnezeu.
Că tot ce-am întâlnit în cale
și tot ce încă întâlnesc
e opera iubirii Sale -
eu pentru asta-I mulţumesc!
Când văd un firişor de iarbă,
o floare simplă când privesc,
un crin din câmp în haină albă,
mă simt dator să-I mulţumesc!
Când lanuri văd cu spice pline,
privind la mlădierea lor
văd pâinea zilelor de mâine -
să-I mulţumesc, mă simt dator!
Iar când în clipe de-nserare
văd bolta cerului senin,
cu candelabru-n tremurare -
eu vreau să-I mulţumesc deplin.
Şi pentru freamătul pădurii
și pentru murmur de izvor
și pentru tainele naturii
Îi mulţumesc! Îi sunt dator!
*
Sub semnul de recunoştinţă,
'nainte-Ţi, Doamne, mă închin;
eu vin din suflet cu credinţă
pios să-Ţi mulţumesc deplin!
O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă
când tainic zorii se ivesc,
de tot ce-am întâlnit în viaţă
și-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.
poezie de Emil Bulgăr
