Smochinul - poezie de Simion Felix Marțian

Evanghelia după Luca, capitolul 13
Pilda smochinului neroditor
6 Domnul Isus a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. 7 Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ 8 ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. 9 Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ”
 
Smochinul

În via-ntinsă, verde, roditoare,
în care străluceşte bobul plin,
se-nalţă drept, îmbrăţişat de soare,
un viguros, frunzos, umbros smochin.

Pus cu speranţă, ca şi via-ntreagă,
a fost săpat, udat şi el la fel,
dar când a vrut stăpânul să culeagă,
nu a găsit nici o smochină-n el.

Şi pentru că n-a fost sădit în vie
să facă umbră, să ocupe loc,
a hotărât stăpânul, cu mânie,
să-l taie şi să îl arunce-n foc.

A mijlocit vierul, cu răbdare,
s-a angajat că-l va mai îngriji
încă un an, vreme hotărâtoare
în care va rodi sau va pieri.
                    ***
Ocupi şi tu un loc în adunare
ca şi smochinul, în acelaşi mod,
udat de-ale Cuvântului izvoare,
dar… va găsi Stăpânu-n tine rod?

Ai fost sădit cu dragoste divină
și îngrijit cu mângâieri cereşti,
dar Cel ce-ţi dă şi apă şi lumină
aşteaptă de la tine să rodeşti!

Vine Stăpânul, trece printre rânduri
și cercetează via răbdător,
dacă n-ai roade, nu mai sta pe gânduri,
nu oscila-ntre roade şi… topor.

Să dăm prin Duhul roadă spre Lumină,
avertismentu-i fără echivoc:
„Toporu-i deja-nfipt la rădăcină,
iar cei neroditori vor arde-n foc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu