Frunze, frunze - poezie de chemare la pocăință, de Costache Ioanid

La sărbătoarea mulțumirii, o poezie de chemare, potrivită cu toamna, din volumul Porumbițe albe:

 

Frunze, frunze, frunze sub copacii goi,

alergând pe vânturi, putrezind în ploi.
Din mirajul vieţii astăzi ce-a rămas?
Frunze, frunze, frunze, doruri fără glas.

Aripi, aripi, aripi, zboruri de clăbuc...
Clipe călătoare către zări se duc.
Cine să le-ntoarcă lângă inimi reci?
Aripi, aripi, aripi ce se duc pe veci.

Umbre, umbre, umbre, în amurg se cern,
peste ramuri goale rând pe rând se-aştern.
Bucurii şi visuri unde sunt acum?
Umbre, umbre, umbre, amintiri şi scrum.

Cerul, Cerul, Cerul, te-a chemat mereu,
sângera pe cruce Omul-Dumnezeu.
O, de-ai vrea să-ţi şteargă rana celui rău,
Cerul, Cerul, Cerul azi ar fi al tău!

 

   Puteți scrie deasupra poeziei Biserica ... ... ... , iar pe verso un mesaj (chemare la pocăință) și da invitaților la Sărbătoarea mulțumirii! Imaginea este pentru imprimare pe A4 (după decupare rezultă două imagini A5), are 4896 x 3264 pixeli și peste 10MB, o puteți lua cu clic pe ea --> apare pe ecran și Salvează ca ...