Cântece creștine, poezii și felicitări de Ziua mamei (8 martie)

   Ca urmare a primului articol cu Ziua mamei, unii au fost interesați de cele postate. Nu am mai continuat acel articol (ar fi fost prea lung și variat), ci l-am  desfăcut în mai multe articole despre Ziua mamei (8 martie). Toate le vedeți aici sau sus, în meniu, dați clic pe Ziua mamei. Unele poezii sunt și în volumele de poezii ale fratelui pastor Valentin Popovici, pe care le puteți lua în pdf.
   Unii serbează Ziua mamei prin luna mai, le doresc să le fie și lor de folos.

   De ce Ziua mamei? Am văzut că de Paști există pe un singur sait 200 de cântece (versuri) etc. Pentru că se găsesc așa multe, nu are rost să postez aceleași poezii și cântece, deci (deocamdată) nu voi aborda și alte subiecte.

   Pentru cântece, poezii și felicitări creștine de Ziua mamei dați clic în meniul de sus pe Ziua mamei sau vedeți aici.

Buletin duminical - RBC Betel - Ziua mamei

   Deși buletinul duminical este apărut în 13 mai 2018, îl postez aici (imediat după câteva postări cu cântări, poezii și felicitări de Ziua mamei) și am ocazia să pun niște poezii creștine.
    Și pentru că este vorba despre Ziua mamei, să vedem o poezie despre mama scrisă de fratele pastor Valentin Popovici:

La altă masă...

Din amintirile străbune

Aud pe mama-n rugăciune;
Noi o-ascultam la înserare,
Cum ne-amintea pe fiecare...
Ce poate fi mai scump pe lume
Decât să știi că ai un nume
Pe care-n slavă să-l cunoască
Oastea cerească ?

Îi plăcea așa mult la cină

Toată familia să vină,
„Veniți copii, veniți acasă
Să mai cântăm cu toți la masă…”
Și noi le lăsam toate baltă,
Pentru o ciorbă bună, caldă,
Dar nu-ncepeam nici o mâncare
Fără cântare.

Și parc-o văd cum se avântă,

Vorbind cu Domnu-n Țara sfântă:
„S-auzi, Doamne, ce cor răsună,
Când vin ai mei toți împreună!”
Și-n vis o văd cu șorț, grăbită,
Să pună ciorba iar pe plită;
Ne-așteaptă mama bucuroasă,
La altă masă...

(din același pdf, pe care îl puteți lua de aici, este 05.13.2018 Buletin Betel)

Istoria noastră în poezii despre mama de Valentin Popovici

   Nici aici nu putea să lipsească o parte a istoriei noastre. Așa a fost făcută istoria noastră în vremea comunismului ateu. Unii au făcut istoria, noi scriem despre ea.

din volumul de poezii 3. Între zâmbet și suspin, 29
Aievea parc-o văd și azi...

Aievea parc-o văd și azi, îngenuncheată spune,
Cu glasul dulce, legănat, plângând, o rugăciune:
„O, Doamne, toți copiii mei, primește-i în slujire,
Și-ajută-mă să torn în ei sublima Ta iubire...”

Și parc-o simt cum mângăie cu mâinile-i frumoase
Un țânc de sub ghiozdanul greu, școlar cu coate roase.
„Ce doctor ai să fi și tu, cu-atâta-nvățătură!...”
Și-mi dă câte-un verset să-nvăț, să știu și din Scriptură.

Ne-adună blândă-n jurul ei, și-ncetișor ne cântă
Cântările Sionului cu vocea ei de sfântă.
La noi pe-atunci așa era, întreaga țară roabă,
Dar mama ne creștea să fim a lui Isus podoabă.

Așa era pe-atunci la noi: pe-afară jale mare,
Dar lângă mama - numai vis, iubire și cântare.
O propagandă din infern vroia să ne sugrume,
Dar ea-și strângea lângă Hristos podoaba ei pe lume.

Și parc-o văd, cu ochi senini și fața zâmbitoare,
Uitându-se pe rând la noi cum ai privi la soare...
Și-apoi cum strânge colțul rupt de la basma cu dinții
Să-alunge lacrima ce-o simt cu dor numai părinții.

O, Doamne, ce bogați am fost, să-avem așa o mamă,
Să-avem prin ea în lumea rea comorile de seamă,
Să ne arăți în ochii ei iubirea Ta deplină,
Și-atâtea binecuvântări în salbe de lumină... 

----------------------------------
din volumul de poezii 6. Tămâie, smirnă și aloe, 46

Așa era la noi...

Așa era la noi cândva
Demult când mama ne vorbea
Cu glasul ei plăcut, duios,
Despre iubirea lui Hristos.

„Va fi cândva un nou pământ,
Cu mult mai bun, curat și sfânt!”
(Știam despre destituiri,
Dar ea vorbea de străluciri).

„Acolo pace-n veci va fi,
Numai cântări și bucurii.”
(Noi o priveam nedumeriți;
Eram la Bărăgan goniți).

„Și-a fost Isus un Copilaș,
Ca voi, sărac și drăgălaș.”
(Deci și Isus a fost ca noi,
N-avea nici el hăinuțe moi?)

„Copiii mei, nu vă mirați,
Că astăzi suntem alungați.
La fel L-au dus și pe Hristos,
Pe lemnul crucii noduros”.

„Dar Dumnezeu cu-al Său cuvânt
Ne scoate chiar și din mormânt!”
(Știam versetul minunat:
Hristos din morți a înviat!).

Mă-ntreb, ce-am înțeles atunci,
Când eram numai niște prunci?
Dar glasul mamei liniștea
Furtuna care ne lovea.

„Să nu uitați că-n orice greu,
E mai aproape Dumnezeu.
Să nu uitați că ne-a promis
Un loc frumos, un Paradis.”

Și adormeam în somn ușor
Cu îngerii cântând în cor.
Așa era la noi cândva,
Demult când mama ne vorbea...

Vedeți aici volumele de poezii și de unde le puteți descărca.
Pentru poezii, cântări, felicitări de făcut și de imprimat, dați clic aici sau sus în meniu pe Ziua mamei.

Poezii creștine de ziua mamei, din volumele de poezii ale fratelui pastor Valentin Popovici

din volumul de poezii 1. În Clipele Tăcerii

Luminile zilei de mâine

Ce-ai scris
       cu mâna ta de mamă
În inima plăpândă
       a copilașului din poală,
Nimic nu mai șterge,
       nu destramă!
Nici valu-ntristării,
       nici vremea uitării,
Ce-ai scris
       nu mai spală!

Ai pus viitorul
       pe fruntea de prunc,
Ca scrisul adânc
       ce-n piatră rămâne!
Cântările tale,
       și zâmbetul sfânt,
Oftatul ușor,
       privirea-ți cu dor,
Se-adună si sunt:
Luminile
              zilei de mâine!
                   - 79 -

------------------------------------------------
din volumul de poezii 2. Ape de odihnă

Mama

A fost odată printre noi,
A fost ca-ntr-o poveste,
Din neam de-acela de eroi,
— O mamă-n zilele de-apoi —
A fost... și nu mai este!

A fost odată ca un vis
Ce nu se mai destramă,
Ca un surâs de Paradis,
Un strop de farmec nedescris,
A fost o dulce mamă!

Ne-a dat tezaurul bogat,
În sfânta ei credință:
Un Dumnezeu adevărat,
Și-un foc în piept, și-un trai curat,
Și-a cerului dorință.

...O, Doamne-atâta mi-ai lăsat,
Doar chipul ei în ramă...
Dar știu că-n Cerul minunat,
Ce Tu, Isuse, ni l-ai dat,
M-așteaptă scumpa mamă!
                   - 59


Ca-n vis frumos...

Ca-n vis frumos ce-aș vrea să nu se mai termine
Așa te văd mereu, mămico, lângă mine...
Parcă aduci și azi atâtea mângăieri,
Din vremuri ce s-au dus ca ziua cea de ieri.

Aievea parcă-aud povața înțeleaptă,
Să stau lângă Isus, să merg pe calea dreaptă,
Când îmi vorbeai încet, cu zâmbet neuitat,
Și-n inima-mi de prunc pe Hrist' mi L-ai săpat.

Și n-a fost uragan cu furie nebună,
Și nici val înspumat, nici vuiet de furtună,
Să șteargă ce-ai sădit cu graiu-ți răbdător
Cuvântul din Scripturi, curat, nemuritor.

Mă arde dorul azi să mai aud odată
Cuvântul tău în zori, din somn cum mă deșteaptă,
Sau dulcile chemări, la masă să ne-aduni,
Sau graiul cel domol în sfinte rugăciuni.

Știu bine, că-n curând din nou vom fi-mpreună
În țara fericirii, în casa cea mai bună.
Mă iartă, pân-atunci mai plâng din când în când,
Privind albumul vechi aicea pe pământ...
                   - 60 -


Chemări la înserat

Aud, ca altădată,
Chemări la înserat.
Și tata lângă poartă,
Cu vocea tremurată,
Ne cheamă la cinat.

Iar mama, dulcea mamă,
Cu fața de bujor,
Se-ascunde sub năframă,
Și-ncetișor ne cheamă
Cu glasu-i iubitor.

„Copii, veniți la masă,
E totul pregătit!
Și negura se lasă,
Veniți, copii, acasă,
'Nainte de-asfințit!”

Iar noi, copii de joacă,
Mai stăm... umbrele cresc,
Și nimenea nu pleacă.
Iar ei smeriți se-apleacă,
... Ne-așteaptă-n prag ceresc!
                   - 61 -


Chipul mamei

Un zâmbet cald și înțelept,
Mi-a luminat copilăria
Și m-a-nvățat să știu să-aștept
Din aspre neguri bucuria.

Doi ochi gingași, încântători,
Ca strălucirile din stele,
Mi-au dat lumini de sărbători,
În nopțile cele mai grele.

Un grai cu sfinte desfătări,
De adiere îngerească
Mi-a umplut viața de cântări
În limba noastră românească.

Și doi obraji de catifea
Cu lacrimi calde, iubitoare,
Mi-au fost altar în vreme rea,
Cu rugi și binecuvântare.

O, mamă, chipul tău va fi
Icoană scumpă, neuitată,
Până când sus în veșnicii
Lângă Isus vom fi odată!
                   - 62 -


Mamă scumpă

Mamă scumpă, mamă dragă,
Azi e scris în calendare
Să serbeze lumea-ntreagă
Ziua ta de sărbătoare.

Mamă binecuvântată,
Cu sfială vin la tine,
Să mai simt ca altădată
Mângăierile-ți senine.

Cu petale plângătoare
Din iubirea mea pribeagă
Îți aduc acum o floare,
Mamă scumpă, mamă dragă.

Floare de liliac amară,
Cu dorinți și cu suspine,
Cu oftări de sub povară,
Din cărările străine.

Și-n parfumul primăverii,
Să-ți mai prind în păr o floare:
Cu fiorul revederii,
Și cu dor, o sărutare.
                   - 63 -

--------------------------
volumul de poezii 3. Între zâmbet și suspin

Aievea parc-o văd și azi... 
am pus poezia aici.

-------------------------------
volumul de poezii 4. Ploaie târzie

Mama mea, mama mea...

Când în zori de dimineață
Am plecat hoinar în viață,
Cine-n prag mă săruta?
Și duios mă-mbrățișa?
   Mama mea, mama mea!

Când eram pe drum departe,
Pe cărările deșarte,
Cine nopțile veghea,
Și întruna se ruga?
   Mama mea, mama mea!

Și când am venit acasă,
Cine mi-a ieșit voioasă,
Lângă poartă ca să-mi dea
Toată dragostea din ea?
Mama mea, mama mea!

   ...Când ne-a spus La Revedere,
Pân' la clipa de-nviere,
Cine dulce ne zâmbea,
Și ne binecuvânta?
   Mama mea, mama mea! 
                   - 30 -


Icoana

N-am văzut umbletul cucernic
Învăluit în patrafire,
Al sfinților pictați măiestru,
Pe câte-un zid de mănăstire...

Dar mi-a dat Dumnezeu odată
Un har din cele mai de seamă,
Să văd cum umblă în lumină
O dulce și-nțeleaptă mamă!

N-am auzit ce glas avut-au
Preasfinții din iconostase,
Ce elocvențe, ce mătănii,
În vocile lor cuvioase...

Dar mi-a dat Dumnezeu odată,
Să-aud în limba românească,
O mamă ce știa să cânte,
Să mângăie, să mă iubească.

N-am cunoscut pe sfinții-aceia
Cu fețe lungi, zâmbind amarnic,
Înghesuiți într-o icoană,
Suflați de praf la câte-un praznic...

Dar mi-a dat Dumnezeu odată
Icoană vie, nu din ramă:
O sfântă... veselă, senină,
Și căreia-i ziceam eu „mamă”. 
                   - 30 -


Amintiri despre mama

De unde-aveai, o, scumpă mamă,
În vremea-aceea de demult,
Atâta miere-n graiu-ți dulce
Că nu mă satur să te-ascult?

De unde-aveai în rugăciune
Atâta patos luminos,
Că ți-ai luat copiii-n brațe,
Până la poala lui Hristos?

De unde-aveai, o, scumpă mamă,
Așa parfum în pașii tăi,
Că-n preajma ta erau toți crinii
Și toate florile din văi?

De unde-aveai atâta soare,
În ochii tăi frumoși de vis,
Că până azi ne luminează
Cărările spre Paradis?

De unde-aveai în șoaptă farmec,
Și-atâtea sfinte melodii,
Că alungai toată durerea
Din inimile de copii?

De unde-aveai atâta pace
În mâinile ce ne-au atins,
Că mângăierea lor și astăzi
E-n harul care nu s-a stins?

De unde-aveai, o, scumpă mamă,
Un zâmbet parc-adus din rai,
Când ne-nveleai cu Tatăl Nostru,
Și-apoi duios ne sărutai?
                   - 31 -

--------------------------------------
volumul de poezii 5. Pietricele

Omagiu mamei

Când Dumnezeu a vrut să îmi arate
Ce mângăieri sublime-mi poate da,
A pus în mâna mamei delicate
Atingerea iubirii Lui curate,
Cu har din slava Sa.

Când Dumnezeu a vrut să întărească,
Oștirea îngerilor păzitori,
A pus o strajă bună, vitejească,
În ochii dragi ai mamei, să-mi păzească
Potecile din zori.

Când Dumnezeu a vrut să știu cum cântă
În jurul Său arhanghelii de sus,
A pus un nimb din melodia sfântă
În glasul mamei, care mă avântă
Și azi către Isus.

Și când vrea Dumnezeu Iehova-Iire,
Să-mi dea curajul Său dumnezeiesc,
'Mi-aduce-n față dulcea amintire
Când mama mă-nvăța cu-așa iubire,
Să știu cum să trăiesc.

Iar azi când Dumnezeu vrea să-mi arate
Cum va fi când la El mă va chema,
Văd chipul mamei cum în prag de noapte,
Mă legăna în doina sfintei șoapte,
Și-așa mă adormea...
                   - 29 -


Sfatul mamei

„Da, copiii mei..., odată,
Rostul vieții când veți știi,
Voi să nu uitați că Domnul
V-a iubit din veșnicii.”

Era liniște când mama,
Înspre seară ne chema
Și cu vocea ei de înger,
Din Scriptură ne citea.

Vorba ei era blajină,
Când rostea „Isus Hristos”;
Noi o ascultam în vraja
Chipului ei luminos.

„Da, copii mei..., odată,
Când Irod era-mpărat
S-a'ntâmplat minunea mare:
Dumnezeu S-a întrupat.”

„N-a venit să cucerească
Lumea noastră cu război,
Ci s-aducă mântuirea
Și să moară pentru noi...”

„L-au lovit atunci dușmanii,
L-au străpuns pe crucea rea,
Dar El i-a iubit într-una
Și în locul lor murea....”

Tremurau în vocea mamei
Și plângeau vâlcelele;
Se plecau ca s-o asculte
Pe la geamuri stelele.

Ea-ntorcea sfioasă fața,
Lacrima să nu-i vedem,
Și andrelele din mână
Scăpau firul de la ghem.

„Da, copiii mei..., odată
Și pe voi vă vor lovi;
Voi — iubiți întotdeauna !
Fiți ai Domnului copii !”
                   - 30 -


Nani nani puișor
(De ziua mamei)

   Nani-nani, puișor,
   Dragul mamei, somn ușor...
Tot cu vise de lumină
Dintr-o zare mai senină
Unde umblă îngerași,
Pe alei de toporași;
Unde dragostea adie
Un zefir de bucurie;
Și de unde Dumnezeu
Mângăieri ne dă mereu;
Mângăieri care alină
Inimile ce suspină.
   Nani-nani, puișor,
   Dragul mamei, somn ușor...

   Nani-nani, pui de crai,
   Dormi în florile din rai...
Și în fânul din ponoare
Lângă șopot de izvoare,
Unde îngerii la sfat,
Tabăra și-au așezat,
Să-ți aducă la fereastră
Raza bună și măiastră
Chiar din visul lui Hristos,
Ca să crești odor frumos,
Să ai parte de iubire,
De minuni și mântuire.
   Nani-nani, pui de crai,
   Dormi în florile din rai...

   Nani-nani, pui de leu,
   Închinat lui Dumnezeu...
Fața ta prin umbra deasă
Fie tot mai luminoasă,
Iar când spinii te pândesc
Și necazurile cresc,
Dumnezeu să te răsfețe
Să-ți dea pacea cu blândețe;
Îngerii, să vină ei,
Să-ți aline cu ulei,
Și cu mir de lăcrămioare,
Orice rană care doare.
   Nani-nani, pui de leu,
   Închinat lui Dumnezeu...

   Nani-nani, pui de vis,
   Dormi ușor ca-n Paradis...
Înfășat în sărutare,
Învelit în fir de soare,
Mângăiat și legănat
Într-un cântec luminat.
Îngerii să te iubească
Și cărarea să-ți păzească;
Să te-nvețe ce duios
Este harul lui Hristos;
Și chiar El, pe-aici când vine,
Să zâmbească peste tine.
   Nani-nani, pui de vis,
   Dormi ușor ca-n Paradis...
                   - 31 -

--------------------------------------------------
volumul de poezii 6. Tămâie, smirnă și aloe

Așa era la noi...
am pus poezia aici.


La Cor

O văd pe mama parcă-ntr-o visare,
Pe-aleile de tei înmiresmat,
Și vocea i-o aud tremurătoare,
Cum cântă harul dragostei curat.

...Și-a pus pe cap marama ei frumoasă.
Apoi ne-a luat de mână binișor;
Pe ploaie sau pe vânt plecam de-acasă
Să fim la repetiția de cor.

Cânta în adunări cu bucurie,
Dar și acasă ea cânta cu dor,
De spăla vasele-n bucătărie,
Sau de călca o bluză-n dormitor.

Când mi-au crescut zulufii pe sub plete,
Și vocea s-a-ngroșat ca din butoi,
Mi-a spus: „De-acuma, vii la cor, băiete!”
Și am cântat acolo amândoi.

Apoi toți trei copiii împreună,
Cântam la bas, la alt, și la tenor;
Mama zâmbea: „Așa frumos răsună,
De parc-ar fi al îngerilor cor...”

Dar ne-a lăsat cu inimile frânte
Când a plecat la Celălalt Liman;
Căci Domnul a chemat-o ca să cânte
În corul Lui cel mare, la sopran.

Noi mai rămânem pe aici o vreme,
Ca să-nvățăm cântări pentru Isus,
Până vrea Domnul Bun ca să ne cheme
Să fim din nou la cor, acolo sus.
                   - 47 -

Vedeți aici volumele de poezii și de unde le puteți descărca.
Pentru poezii, cântări, felicitări de făcut și de imprimat, dați clic aici sau sus în meniu pe Ziua mamei.

Poezii creștine de ziua femeii

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, şi-ai spus „soţia“, „fiica“, „sora“,
şi-ai spus fiinţa cea mai scumpă şi mai iubită tuturora,
şi-ai spus iubirea, şi căldura, şi frumuseţea fără care
ar fi-un pustiu, şi-ar fi-o durere, şi-ar fi-o tristete tot sub soare.

Ce gol şi ce singuratate era în cele şase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost făcută dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană,
ce minunată întregire le-a dat fiinţa diafană.

E-adevarat că prin femeie a mai venit şi întristarea,
dar fără ea n-ar fi viaţa şi n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrima sub stele
şi ce-ar fi lumea fără-acestea şi ce-ar fi viaţa fără ele?

Să-L binecuvântezi pe Domnul şi mulţumeşte-I c-a făcut-o
iar faţa mamei şi-a soţiei adie-o şi sărut-o
pe fruntea sorei şi-a fetiţei, fă semnul binecuvântării
cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei şi-a cântării.

N-o întristaţi, ci mângâiaţi-o şi-ajutaţi-o cu iubire
să-şi ducă sarcina şi crucea frumos şi ea spre mântuire
căci când ea plânge toate, toate sunt chinuite şi-ntristate
iar când zâmbeşte ea, ce cântec şi ce lumină vine-n toate.

…Fii binecuvântată dulce şi scumpă mamă şi soţie
şi soră şi fetiţa noastră, fiţi fericite pe vecie
cu lacrimi sărutăm obrajii şi ochii voştri-n sărbătoare
şi-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.

de Traian Dorz

Poezii creștine de ziua mamei


Mama - poezie de Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, leganându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene.

Și mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.

În singurătatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
și de-atuncea port durerea altora și eu în mine.

Pentru adevăr întruna te-am văzut fără de teamă
și de-atunci știu c-adevărul e curaj și luptă, mamă.

…A trecut în urmă vremea și-ntr-o toamnă grea, târzie,
m-a răpit de lângă tine lumea largă și pustie.

Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
și cu inima zdrobita m-ai pierdut în zare, mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

dar, din mii de lucruri scumpe, de ființe și de nume,
tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin și singur, și departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuță, c-azi și tu ești credincioasă.

Și că știu c-odată-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiți, cu tine.

Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui sa-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere.

Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie.

(pictură de Charles Petit)