În anul care vine

de Lucica Boltașu

Dumnezeu fie cu tine
Şi în anul care vine,
Să-ți binecuvânte viața,
Să-ți dea zorii, dimineața,
Să îți dea belșug de pâine
Şi speranța într-un mâine,
Să dea ploi peste ogoare,
Răcorirea din izvoare,
Harul Lui deajuns să-ți fie,
Să trăieşti cu bucurie,
Vorba-ți fie "Da şi-Amin!",
Chiar de-i spusă cu suspin,
Căci nimic nu este-ascuns
De Mesia, Domnul Uns,
El mângâie şi alină,
Vindecare dă deplină,
Celor ce se-ncred în El,
În Isus, slăvitul Miel.

Acum că începe anul,
Să nu te robească banul,
Să fii darnic, bun, milos,
Fii un om evlavios,
Cât trăiești în astă lume,
Dumnezeu ți-a dat un nume,
Ești copil de Dumnezeu,
Spune despre Harul Său,
Să audă fiecare,
Că în dragostea Sa mare,
Domnul Însuşi S-a jertfit,
Pe cel rău a biruit,
Ca toți cei ce cred, să fie,
Mântuiți pentru vecie.
Credeți dar în jertfa Lui
Şi-nvierea Domnului!

Fiecare an ce vine,
Să vă-nalțe pe coline,
Să strigați cu bucurie,
Domnul nostru va să vie,
Fiți mulțumitori în toate,
Strălucirile-s deşarte,
Mai ferice-i să jerfeşti,
Din ce ai să dăruieşti,
Decât să aștepți răsplata,
Bucură în cer pe Tata,
Caută pe oropsiți
Şi pe cei ce nu-s iubiți,
Văduvele şi orfanii,
Adică pe toți sărmanii,
Mult a fost, puțin mai este,
Firul vieții se-ofileşte,
Dar tu crede în Cuvânt,
Fii condus de Duhul Sfânt,
Crește-n cunoștința Lui,
Sufletul spre cer să-l sui,
Căci așa, plin de sfințire
Şi de-a Domnului iubire,
Vei pricepe ce sunt anii,
Ruga sfântă-n Ghetsimanii,
Prieten drag,"La mulți, mulți ani!",
Îți doresc să n-ai dușmani,
Să ai numai fericire,
Sănătate şi iubire,
Pace sfântă, har de sus
Şi în suflet pe Isus!

La cumpăna-ntre ani

de Lucica Boltașu

În rugăciunea mea de azi, vreau Numele să Îți slăvesc,
eşti Salvatorul meu, Isus şi pentru-aceasta-Ți mulțumesc,
Te laud pentru jertfa Ta şi pentru planul de salvare,
Domn şi-mpărat, Emanuel, eu mă supun poruncii Tale!
     Prieten bun, Tu m-ai făcut moştenitor a celor sfinte,
     prin Tine-s fiu de Dumnezeu şi pot să-Ți spun cu drag, Părinte,
     neprihănirea mea Tu eşti, prin sângele vărsat pe cruce,
     cu rugăciunea împletesc, dorul ce-n slavă mă conduce.

Tu îmi eşti sursă, mă-ngrijeşti, prin Tine am azi plinătate,
îmi vindeci trupul, duhul meu şi sufletu-mi îl faci cetate,
vreau sentimentele şi mintea şi tot ce sunt ca om, să fie,
în slujba Ta, preasfinte Tată, ici pe pământ şi-n veşnicie.
     Păstor preabun, Sfătuitor, Tu îmi eşti pace şi lumină,
     îmi dai victorie când mi-e greu, mă curățeşti de orice vină,
     vină Împărăția Ta şi voia Ta să faci în toate,
     precum în cer şi pe pământ, căci Tu eşti Dumnezeu ce poate.

Arată-mi locul pregătit în viața mea, pentru slujire,
să pot să Te înalț Isus, cu bucurie şi iubire,
purtarea mea, vorbirea, gândul, spre slava Ta s-aducă rodul,
în Adunare şi-n afară, să Te cunoască tot norodul.
     Conducătorii Casei Tale să fie plini de Duhul Sfânt,
     să pui în ei înțelepciune, cu har să spună din Cuvânt,
     dă-le tărie în lucrare, protecție şi călăuzire
     și sănătate ca să poată îndeplini a lor slujire.

Binecuvântă Tu poporul acum la cumpăna-ntre ani,
cu tot ce ştii că e nevoie, sfințenie, sănătate, bani,
fereşte-ne de bârfă Doamne, gâlceavă, pismă, clevetire,
c-un duh statornic ne-nnoieşte, smerenie, pace şi iubire.
     Pe toți acei veniți în planul măreț, perfect, de mântuire,
     binecuvântă-i să-nțeleagă, să Te accepte, cu grăbire,
     căci tot ce-i efemer se trece şi ce-i trecut n-o să mai vie,
     dar cine-i ancorat în Domnul, va dăinui o veşnicie.

Aşează-Ți mâna peste țară, peste conducători, Mesia,
să cârmuiască cu iubire şi-nțelepciune, România,
poporul ce-i creştin de nume, cu-adevărat să Te cunoască
și-n Adevăr, cu-ncredințare, în dragoste mereu să crească.
     Lumea întreagă să aleagă, să îşi dorească-mpărăția,
     în care Împărat e Domnul Isus Cristos. Primind solia,
     orice-nnoire, ani, decenii, sub flamura Iubirii Sfinte,
     va propăşi căci mare-i harul şi-oblăduirea de Părinte!

La brâu ne pune adevărul, cu-armura Duhului ne-mbracă,
iar platoşa neprihănirii şi evanghelia păcii facă,
ca sabia Duhului şi brâul ce adevăru-nfățişează,
s-aşeze coiful mântuirii peste o conştiință trează.
     Cu rugăciuni de mulțumire, cu duhul plin de Duhul Sfânt,
     să ne-nchinăm în orice vreme cât mai trăim pe-acest pământ,
     să ne dorim cu-ardoare cerul şi mântuirea, căci Cristos
     cu dragoste binecuvântă când se căieşte-un păcătos.

În rugăciunea noastră azi, vrem Numele să Îți slăvim,
eşti Salvatorul nostru drag şi pentru-aceasta-Ți mulțumim,
Te lăudăm pentru jertfire şi pentru planul de salvare,
Domn şi-mpărat, Emanuel, noi ne supunem voii Tale!
     La umbra aripilor Tale găsi-vom adăpost mereu,
     căci Tu trimiți oştiri de îngeri ca să ne apere la greu,
     Numele Tău chemăm Isus, Tu ne răspunzi căci ne iubeşti,
     ne saturi cu o viață lungă, căci mântuirea ne-o doreşti!

După Sărbători - poezie

de Simion Felix Marțian

Doar un covor de cetină uscată
Lipsit de strălucire, de culori,
Din ramura de brad, sacrificată,
Mai aminteşte că „a fost odată”
O atmosferă... ca de sărbători.

Gonit de timp se stinge prin unghere
Ecoul clopoţeilor de-argint,
Şi un colind de ieri, acum tăcere,
Cu-o ultimă zvâcnire de putere
Se-ndreaptă spre-al uitării labirint.

Năştea ieri constelaţii ireale
Pe cer, al artificiilor foc,
Azi, curcubeie artificiale
De becuri prinse-n jerbe de petale
Se sting treptat şi bezna vine-n loc.

Cu gust de „de ajuns” şi de sleială
Se stinge-al sărbătorilor ecou;
S-a terminat spectacolul de gală
Şi oamenii-şi reiau viaţa normală: 
„Oricum, la anul ne vedem din nou”. 


Ce trist! Ce atitudine ingrată!
O omenire greu de înţeles
Este privită azi din cer de-un Tată
Ce, răbdător, întreabă încă-o dată:
Aceasta este tot ce-aţi înţeles?

V-am dat prin Naştere o Sărbătoare
Ce nu are statut de „efemer”,
Căci bucuria ei clocotitoare
N-are sfârşit, nu are-n timp hotare
Venind din cer, continuând spre cer.

La Betleem vi s-a născut Mesia
Pământ şi cer în El a contopi,
Eternul a învins vremelnicia,
Sărbătoriţi-vă deci bucuria
Prin închinarea voastră zi de zi!