Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine
şi nici o clipă singur nu mă laşi.
Puterea Ta e taina ce mă ține
din cei dintâi la cei din urmă paşi.
Tu nu mă laşi, nici iau mă uiţi vreodată.
Străbat cu Tine munţi înalţi şi lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.
Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea
şi când Te bucuri, totdeauna ştiu.
Nu sunt decât un abur ce se-naltă,
un fir de praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranţă
ce nimeni altul nu mi-o poate da.
Au fost odată şiruri de păcate,
dar sângele salvării a scris: „NU",
Oricâte-au fost, eu vreau să uit de toate,
Şi bine ştiu că le-ai uitat și Tu!
Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
când valuri vin şi vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
pe care Tu-l păstrezi mereu curat.
Îţi mulţumesc că eşti cu mine-n lume,
îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu,
îţi mulţumesc că Tu mi-ai dat un nume,
că sunt al Tău... şi Tu eşti Dumnezeu.
Pentru copii:
Pe câmpie dacă treci,
mii de flori zâmbesc uşor,
parc-ar spune-n graiul lor:
„Către bunul Creator
slavă înălţăm în veci!"
Iar când păsări auzim
în păduri, pe culmi bătrâne,
ele parcă vor să-ngâne:
„Tu ne-ai întocmit, Stăpâne.
Noi, cântând, îţi mulţumim!"
Dar tu, rege pământesc,
tu, făptură minunată,
omule, ridici vreodată
ochii spre cerescul Tată
să spui: „Doamne, mulţumesc!"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu