Și frunzele s-au veștejit - cântare de chemare la pocăință

 
Şi frunzele s-au veştejit,
căci iarăși toamna a sosit;
an după an, se duc în zbor,
toate se duc în viitor.

Refren /: Şi tu eşti o frunză, să ştii,
                 oricine în lume ai fi;
                 odată în praf, la pământ,
                 cădea-vei ca frunza în vânt. :/

Priveşte-n urmă anii tăi,
cum au trecut ca şi un vis!
Erai copil, copiii tăi,
e tot ce viaţa ţi-a promis.

Refren /: Şi tu eşti o floare pe lac,
                 ce apele mari o desfac,
                 petalele toate se frâng,
                 în urmă rămân cei ce plâng. :/

Deci nu uita, că dacă vrei,
tu iarăşi poţi să înfloreşti.
În veşnicii sunt fraţii tăi,
depinde cum te pregăteşti.

Refren /: Un lucru aş vrea ca să ştii,
                  c-acolo în raiul ceresc,
                  acolo sunt apele vii
                  și florile nu veştejesc. :/

🎼 partituri în pdf găsiți pe alevro.net
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu